Majoritatea lacurilor cu efecte terapeutice din Ardeal se leagă de cele două zăcăminte de sare care sunt parte integrantă a zăcămintelor de sare formate pe marginea bazinului Transilvaniei.
Zăcămintele din zona Turzii sunt mai aproape de suprafaţă, deci a fost mai uşor de exploatat chiar din cele mai vechi timpuri. Aşa se explică urmele de exploatare de pe vremea romanilor.

Lacurile actuale sunt de origine antropice, majoritatea formate in urma exploatării la zi (de suprafaţă), altele au apărut în urma surpării ocnelor. O altă explicaţie a formării lacurilor este cea a dizolvării sării de catre apă şi afundării (tasării), prin această metodă formându-se lacuri mai puţin adânce şi care se reumple rapid.

Aceste lacuri se alimentează cu apă pluvioală, apa din pânza freatică şi rareori din izvoare sărate.
Se pot distinge 2 tipuri de lacuri: lacurile de ocne de pe vremea romanilor şi cele din exploatare la zi, exploatare din evul mediu şi era nouă.
În Turda un singur lac s-a format prin surparea ocnei şi acesta a fost Lacul 1 ("Süllyedt Akna"), a fost, pentru ca in urma surpării pământului de pe dealul deasupra ei, lacul a fost acoperit.
Lacurile au de cele mai multe ori forma rotundă ceea ce arată că exploatarea s-a facut în formă de clopot. Alte lacuri arată forme trapeziodale sau ovale. Exploatarea de zi nu a depăşit adâncimile de 20-25 m, deci nici lacurile nu sunt foarte adânci, mai ales ca malurile lor s-au mai surpat în timp.

Temperatura apelor acestor lacuri la suprafaţă se apropie de temperatura exterioară, dar in adâncime chiar si iarna este între 10-20oC. Unde există un strat de apă dulce la suprafaţa lacului putem vorbi de heliotermie {link needed} (asemeni Lacului Ursu din Sovata), unde acesta lipseste apare homotermia. În lacurile care depăşesc 15m adâncime se formează o temperatură stabilă.

In general concentratia de sare in apa este stratificata, mai putin la suprafaţă şi concentraţia creşte treptat spre fundul lacului. În general primăvara este o tendinţă de scădere a concentraţiei odată cu topirea zăpezii şi creşterea nivelului de precipitaţiilor şi creşte cel mai mult în lunile de vară, când ajunge mai puţină apă dulce în lacuri, sau în lunile de iarnă sub temperatura de îngheţ.

Pe fundul fiecărui lac sărat se acumulează nămol cu efect terapeutic. Calitatea acestora este condiţionată de mai mulţi factori, cum ar fi cele fizice-chimice (temperatura, concentraţia de săruri minerale) şi biologice(prezenţa microorganismelor în apă) care îmbogăţesc cumaterie organică nămolul acumulat.

Apele lacurilor Durgăului şi a celor din Băile Sărate au fost folosite în scopuri terapeutice încă din sec. XII. Probabil că au fost folosite şi pentru îmbăieri, dar fără a conştientiza efectele terapeutice. Tot din această perioadă există consemnări că s-a folosit nămolul în scopuri terapeutice îmbălsămând trupul după care nămolul era lăsat sa se usucăla soare pe corp. Mai târziu apar şi băile încălzite cu apă sărată. Cu efecte benefice asupra aparatului locomotor, renumit pentru tratarea reumatismului şi artritei, efecte benefice asupra circulaţia sangvine şi efect pozitiv asupra sistemului imunitar încurajăm toţi cititorii să încerce o baie în lacurile din Turda şi de ce nu un întreg tratament.

Deşi exploatările romane probabil s-au surpat în aceeaşi zonă s-a continuat exploatarea şi în era medievală, eră din care în acest mic bazin au rămas în 4 lacuri distincte: lacul Roman (ştrandul de azi), Tarzan (lacul fără fund), Privighetoarea şi Ciki (Csíki).

Lacul Roman
Sub denumirea Ştrandul Băile Turda găsim de fapt lacul Roman, lac format din exploatarea la zi a sării înce de pe vremea romanilor în aceea zonă.
Suprafaţa lacului este puţin mai mare de 3500 mp, iar alimentarea lacului se face din apele pluviale, dar şi din alte surse (posibil izvoare) având în vedere că în vremurile secetoase apa scade foarte mult. Având în vedere calitatea de ştrand a lacului, apa a fost reîmprospătată periodic din lacul Tarzan pentru a menţine igiena ştrandului.

Lacul Tarzan
Lacul Tarzan se află în colţul Sud-Estic al micului bazin. Malurile Nord Est şi Sud-Est au fost <întărite> ca să se prevină surparea lor. Se numeşte lacul fără fund pentru că e cel mai adânc din zonă. În 1937 J. Maxim a măsurat 19 m în mijlocul lacului, dar în 1978 adâncimea a scăzut la 11,20m. Forma este de cerc având diametrul de 65m, patul lacului adâncindu-se în formă de tulnic.
A pierdut cantitate mare de apă din cauza folosirii apei la tratamentele cu apă sărată şi "extragerea" apei în ştrand. Cu o cantitate generală de 19.000 m3 de apă are cel mai mare debit chiar faţă de lacul Csiki care are o suprafaţă mai mare, dar adâncime mai mică.

Lacul Privighetoarea
Cel mai mic lac al acestui bazin se află în Nord sub dealul pe care se află un hotel relaxare şi tratament.
Şi acest lac are formă de cerc, alungit Nord-Vest spre Sud-Est, cu maluri joase şi puţin adânc. Adâncimea maximă este de aprox 7m, deşi în 1933 depăşea 14m, ceea ce înseamnă că lacul suferă de încărcare rapidă. Unul dintre motive este că aici se goleşte apa caldă din bazinele hotelului, şi înainte din vanele de tratament tot aici se golea apa caldă.
Multă vreme s-au aruncat in lac chiar si materiale de construcţii, deşi acest lac are (avea) cea mai mare concentraţie de sare din cele 4. Momentan debitul nu depăşeşte 2000 m3. De pe fundul lacului aproape că a dispărut nămolul atât de preţios, în unele locuri abia are 10 cm grosime.

Lacul Ciki (Csíki)
Se aşează pe latura Nord-Est a bazinului cu maluri abrupte dinspre Est. Malurile Vestice însă sunt de plate, acoperite cu iarbă, prielnic activităţilor sportive şi de campare. Nu are o formă regulată, este alungit din Nord spre Nord-Vest, Sud spre Sud-Est, având lungime de 85m, lăţime maximă d e65m. Suprafaţa după măsurătorile din 1988 avea 4908mp, deci este cel mai mare lac al acestui bazin.
Adâncimea maximă a fost măsurată în 1978, 5,66m, dar din măsurături neoficiale se pare că s-a mai umplut adâncimea scăzând la 5m. Debitul este de 11.187 m3.
Acest lac este alimentat cu apă din izvoarele cu apă dulce din malurile Nord-Vestice şi Est, Nord-Estice, ceea ce a şi dus la diluarea sării până când apa a devenit apă dulce. Acesta este dovedită de prezenţa vegetaţiei şi faunei bogate. Lacul adăposteşte o gamă largă de păsări şi peşti mai ales din familia crapului (caras). Lacul este preferat de cei care evită apa sărată sau vor să spele sarea de pe piele. Deasemena găsim şi pescari care îşi petrec timpul cu speranţa la un peştişor mai mic sau mai mare.