Muntele Mare este o grupă montană a Munţilor Apuseni aparţinând de lanţul muntos al Carpaţilor Occidentali. Este situat în partea de est a Munţilor Apuseni, între râul Someşul Rece la nord, aliniamentul văilor Feneş - Iara la est, râul Arieş la sud, şi culoarele cursurilor superioare ale râurilor Bistra, afluentul stâng al râului Mureş şi al râului Someşul Rece la vest.

Din punct de vedere administrativ, Muntele Mare se gaseste pe teritoriul judetelor Cluj si Alba.
Împreună cu Munţii Gilău, formează o unitate geomorfologică distinctă, cunoscută sub denumirea de Gilău - Muntele Mare. Masivul este acoperit cu păduri de fag în amestec cu molid.
Masivul Muntele Mare constituie zona cea mai veche a muntilor Apuseni, împreuna cu Muntii Bihor si Muntii Vladeasa, formeaza pivotul orografic al Apusenilor, dominând ca un bastion zonele înconjuratoare (Valea Ariesului, depresiunea Iara - Vlaha - Savadisla, depresiunea Huedin).
Este alcătuit din şisturi cristaline, care au generat un relief cu forme greoaie, masive, cu interfluvii largi separate de văi înguste şi adânci. Partea centrală este ocupată de un masiv de granit (roca magmatică ), în formă de L, ce dă zonei din jurul vârfului principal un aspect de câmpie de mare altitudine, pe suprafeţe foarte mari înmlăştinită. Deşi altitudinea ar permite, etajul subalpin de vegetaţie nu este perfect conturat, multe specii lipsind datorită pantei domoale şi a acoperirii unei mari suprafeţe cu mlaştini oligotrofe.

Fiind înconjurat de zone depresionare joase si vai adânci, Muntele Mare pare mai înalt si mai masiv decât este în realitate. Altitudinea maxima se înregistreaza în Vf. Muntele Mare, care cu cei 1826 m este al treilea ca înaltime în Apuseni, dupa Cucurbata Mare (1849 m) si Vladeasa (1836 m).
Masivul muntos se compune, similar Munţilor Gilăului, din cele 3 suprafeţe de nivelare, acoperite în majoritate de păduri (acoperire de 67% la valea Ierii) şi Păşuni sau fânaţe.
Substratul geologic prezinta o mare complexitate litologica si structurala. Fundamentul acestui masiv îl constituie rocile cristaline vechi (din ciclurile orogenice prebaikalian si baikalian), al caror grad de metamorfozare creste dinspre periferie spre zonele centrale. Aceste roci metamorfice sunt reprezentate în principal din sisturi cloritoase si sericitoase, gnaise, filite, amfibolite etc. În axul acestui fundament cristalin a fost injectata o puternica masa de granite sub forma unui batolit imens, cunoscut sub denumirea de Granitul de Muntele Mare. Pe latura sudica si sud-estica îsi fac aparitia si rocile sedimentare de diferite vârste. Dispunerea unei bare de calcare carbonifere în partea de SE, coroborata cu actiunea de eroziune exercitata de factorii externi, a dus la aparitia unor abrupturi si creste calcaroase spectaculoase (Scarita - Belioara, Vulturesele, Leurda - Leasu) precum si unor pitoresti sectoare de chei (Cheile Runcului, Cheile Pociovalistei, Cheile Posegii etc.).

Pe culmile înalte, la peste 1600 m, temperatura medie anuala se situeaza în jurul valorii de 2 grade Celsius, pentru ca la poale sa se ridice la 7-8 grade Celsius. În luna ianuarie, pe culmi, temperatura medie este de -5 grade Celsius, la poale -l grad Celsius pe versantii vestici si sud-vestici si -3 grade Celsius pe cei nordici si nord-estici. În luna iulie, temperatura medie este de 10-11 grade Celsius pe culmi, iar la poale 17-18 grade Celsius pe versantii nordici si nord-estici si 17-19 grade Celsius pe versantii cu expozitie sudica si vestica. De exemplu, în statiunea Baisoara, la altitudinea de 1370 m, temperatura medie multianuala este de 4,7 grade Celsius, iar cantitatea medie de precipitatii de 977 mm/an, destul de redusa, din cauza situarii într-o "umbra" de precipitatii, cu fenomene evidente de foehn. Nebulozitatea prezinta valori ridicate, cu exceptia câtorva luni de toamna si de sfârsit de iarna (octombrie, februarie).

Ariesul colecteaza apele de pe versantul sudic, sud-estic, estic si nord-estic, iar Somesul Rece de pe versantul vestic si nord-vestic.
Aici trebuie amintite fenomenele carstice din bazinul Posaga: izbucurile de la obârsia Belioarei si mai ales celebrele izbucuri Feredeu si Bujor din Cheile Posegii, din apropierea schitului Posaga, unul mezotermal si celalalt intermitent!

Fauna zonei este foarte bogata. Dintre mamifere amintim în primul rând ursul (Ursus arctos), care salasluieste mai ales în bazinul superior al Vaii Ierii si soimului, de unde face frecvente incursiuni nocturne la namasele din munte, dând mult de furca taranilor, apoi lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes), mistretul (Sus scrofa), cerbul (Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), veverita (Sciurus vulgaris), nevastuica (Mustela nivalis). Dintre numeroasele specii de pasari se evidentiaza acvila de stânca (Aquila chrysaetos), specie foarte rara, ocrotita, ce cuibareste pe stâncariile de la Scarita-Belioara, fluturasul de stânca (Tichodroma muraria), bufnita (Buba bubo) si corbul (Corvus corax). Dintre insecte amintim speciile rare de fluturi întâlnite în rezervatia Scarita-Belioara, cum este Phybalapterie calligraphata.

Vegetatia prezinta o evidenta etajare pe verticala. Se succed de la poale spre culmi paduri de stejar si gorun, paduri de fag, mai sus amestec de foioase cu molid, apoi molidisuri si în final etajul subalpin. Pajistile alpine propriu-zise lipsesc, fiind suplinite de pajisti subalpine primare si secundare, cu caracter de "poieniri", alcatuite în principal din rogoz alpin, parusca, tuporisca, rugina si tufe de ienupar pitic. În acest segment al Muntilor Apuseni exista elemente de mare interes din punct de vedere botanic. În rezervatia Scarita-Belioara se întâlnesc suprapuneri de componente floristice care la prima vedere se exclud reciproc. Astfel, din stadiile glaciare reci au rezistat, în unica lor statiune din Apuseni si sub altitudinea lor obisnuita de aparitie, o serie de plante alpine si subalpine, gentiana-cupa (Gentiana acaulis), gentiana-cupa de calcar (Gentiana dusii), strugurii ursului (Arctostaphillos itva-ursi). argintica (Dryas octopetala), sângele voinicului (Nigritella rubra) etc. Tot aici se pastreaza din timpul perioadelor mai calde ale erei glaciare o specie mediteraniana într-o statiune cu totul izolata si în cel mai nordic punct al arealului: sapunarita galbena (Saponaria bellidifolia). Din perioadele uscate si reci se pastreaza relicte stepice, precum laleaua pestrita (Fritillaria montana), iarba firezului (Serratula raoliata) etc. Nu lipseste de pe stâncariile Scaritei nici celebra albumita (Leontopodium alpinum), cunoscuta si sub denumirile (improprii) de floare de colt sau floarea reginei.

Masivul Muntele Marc mai adaposteste elemente biogeografice relicte de mare valoare în turbariile din zona izvoarelor Somesului Rece. Cunoscute sub denumirea de tinoave, asemenea turbarii apar la altitudini ridicate, în conditii climatice specifice padurilor de conifere, pe roci silicioase impermeabile si ape sarace în substante minerale nutritive. (Sunt mlastini de tip oligotrof).

Tinoavele sunt cunosucte în aceasta regiune sub denumirea de molhasuri, iar doua dintre ele au fost puse sub protectie, constituind rezervatia naturala Molhasurile Capatânii.

Spre deosebire de Muntii Gilaului si de Munceii Ariesului, Muntelui Mare nu-i sunt caracteristice satele risipite pe culmi, majoritatea fiind situate pe vai, la periferia masivului (Somesu Rece, Stolna, Finisel, Hasdate, Liteni, Sacel, Baisoara, Masca, Cacova Ierii, Iara, Surduc, Buru, Vidolm, Lunca Ariesului, Salciua, Brazesti, Sartas, Valea Lupsii, Lupsa, Bistra, Maguri-Racatau etc.) sau pe vai, în interiorul masivului (Caps, Valea Ierii, Muntele Sacelului, Muntele Baisorii, Muntele Cacovei, Valea Vadului, Ocolisel, Lunca Larga, Runc, Ocolis, Posaga, Belioara, Sagagea, Orasti etc.). Dintre putinele aninate pe culmi, multe sunt situate mai mult în Munceii Ariesului, spre Ţara Motilor (Runcuri, Novacesti, Aronesti, Poiana Bistrei, Cheleteni, Tomnatec, Dealu Capsei) si putine în nordul si estul masivului (Plopi, Muntele Filii, Muntele Bocului, sau catunele Ghermanesti, Busesti, Otetesti, Balta, Vidreni, Râsca, Arsura, Paltinei, Gera, Murgesti, Vâcesti etc.). De remarcat este faptul ca centrul si vestul masivului sunt total lipsite de asezari permanente.

În schimb, în Muntele Mare întâlnim la mare altitudine, în locuri adesea foarte izolate, gospodarii sezoniere, grupate în "namase". La începutul lunii iunie, taranii urca în fiecare an la munte, la aceste "colibe", case foarte simple, de obicei cu pamânt pe jos, cu ferestre minuscule si paturi acoperite cu paie, având de regula o singura încapere. Aici, în mijlocul padurilor de molid, ei "muntaresc" pâna la începutul lunii septembrie cu toate animalele, neavând în sat culturi agricole cu exceptia unor mici parcele de cartofi. Satele unde locuiesc sunt situate adesea la zeci de kilometri de namas. Casele mari si foarte aratoase stau astfel aproape parasite toata vara, cu exceptia perioadei fânului. Astfel de namase sunt Izvorele, Gabriana, Crint, Buhuia, sesul Cald, Lapsor,Tâlvele, Laita, Marginea, Macrisi, Balacioaia, Fagetele, Pogaceaua, Capraretele, Filea, Runculeul Tomnatecului, Prislop, Vârtopeni, Motorasti, Barnesti, Smidele, Buciseni, Capatana, stirânifele, Picioragu, Runcu, La -Nedei, Fundoaia, Zboru, Letoasele, Blâjoaia, Fiesu, însoara, Hodireu, Bogdanii, Tina Bogdanului, Dumitreasa, La Popi, Urasa, Fagetu, Negrele de Jos, Negrele de Sus, Dobrin, Negruta etc. La majoritatea namaselor de pe teritoriul judetului Cluj. vareazâ moti din judetul Alba.

Mai deosebite sunt namasele de la obârsia Vaii Tisa, situate la o ora de mers de statiunea Baisoara, si anume Crucea Crencii, Bocsesti, stiolnele si Zapodie, care sunt situate într-o zona de fânat, prin faptul ca taranii nu locuiesc aici vara decât în perioada fânului, în schimb vin iarna si locuiesc cu animalele aici, neputând transporta fânul pâna în sat din cauza drumurilor proaste si distantelor mari...
Multe dintre satele de munte sunt într-o accelerata scadere demografica, generata de reducerea natalitatii dar mai ales de migratia spre oras, fenomen început înca din anii '20 dar devenit curent în ultimele patru decenii si acelerat dupa 1990. Reducerea si îmbatrânirea populatiei se reflecta si în abandonarea multor colibe sau namase întregi (Buhuia, Straja) si chiar disparitia unor catune permanente, cum au fost Incesti si Plesesti...

Din Maguri-Racatau pâna în Gilau, din Gilau prin Savadisla si Baisoara pâna la Buru si apoi din Buru pe Valea Ariesului pâna la Bistra, masivul este înconjurat de sosele modernizate (Din Bistra urca pe V. Bistra un drum nemodernizat pâna în culmea principala, la Steaua, de unde trece la izvoarele Somesului Rece si coboara pe firul lui pâna în Maguri-Racatau, închizând patrulaterul).

Alte drumuri modernizate în afara de cele mentionate exista numai 2, unul legând satul Baisoara de statiunea Baisoara (trecând prin satul Muntele Baisorii), celalalt ducând din Baisoara în satul Valea Ierii. În schimb, majoritatea vailor sunt strabatute de drumuri nemodernizate (multe sunt forestiere), ce urca frecvent pâna sus pe culmi (chiar pe Muntele Mare. la 1826 m, la unitatea militara) si se leaga cu altele. De exemplu, se poate trece prin trei pasuri diferite din bazinul Vaii Ierii în cel al Somesului Rece; se poate trece din valea Somesului în Irisoara, pe doua drumuri, se poate trece si din Dumitreasa în Negruta, din Somesul Rece spre valea Racataului si spre Somesul Cald etc.

În masivul Muntele Mare se gasesc mai multe arii naturale protejate de importanta nationala si judeteana, precum si obiective ocrotite pe linie de patrimoniu cultural, cum sunt Ruinele Cetatii Lita.
- Rezervatia geobotanica Scarita-Belioara,
- Acumularea Bondureasa,
- Statiunea Baisoara,
- Valea Ierii,
- Cheile Ocoliselului,
- Molhasurile Capâtânii,
- Defileul Somesului Rece,
- Cheile Dumitresei,
- Valea Somesului Rece,
- Cariera Corabia,
- Defileul de la Surduc.

ALTE OBIECTIVE TURISTICE care merita a fi vizitate în Muntele Mare, accesibile din statiunea Baisoara, sunt:
- Cheile Runcului,
- Cheile Pociovalistei,
- Cheile Posagii,
- Manastirea Posaga,
- Manastirea Baisoara,
- Manastirea Lupsa,
- Schitul de la Plopi,
- Ruinele Cetatii Lita,
- Muzeul Etnografic din Lupsa,
- monumentele eroilor de la Baisoara, Posaga, Lupsa, Somesu Rece si cimitirele eroilor de la Plopi.

De asemenea, din statiunea Baisoara se poate ajunge, într-o zi de mers, la Cheile Turzii, Defileul Hasdatelor, Cheile Borzestilor, Defileul Ariesului de la Buru, la abrupturile Bedeleului, la pestera Huda lui Papara si la Manastirea Salciua etc., cu posibilitatea de a ne întoarce a doua zi, pe alt traseu.
Statiunea Baisoara poate fi punct de plecare si spre Ghetarul de la Scarisoara, Cheile Râmetului, Cheile Întregalde, Detunatele, Coltii Trascaului, Cheile Aiudului, statiunea Belis-Fântânele etc., toate situate la o distanta de 2 zile de mers.