| Muzeul de Istorie |
 |
 |
 |
|
Municipiul Turda, străveche aşezare situată la intrarea în Munţii Apuseni, este unul dintre cele şase oraşe ale judeţului Cluj şi al doilea ca mărime după reşedinţa de judeţ, Cluj-Napoca. Oraş cu o puternică tradiţie istorică, acesta este amplasat în partea de sud a judeţului, în culoarul depresionar al Arieşului inferior.
Martor la numeroase evenimente politice din istoria Transilvaniei, edificiul a suferit în timp mai multe modificări care l-au îndepărtat de la forma sa iniţială. Prin urmare clădirea, reşedinţă a mai multor principi transilvăneni, a suferit transformări importante în anul 1588 când i s-au dat proporţii mai mari. Modificările făcute au dat forma actuală clădirii, cu arhitectura în esenţă gotică peste care se suprapun elemente ale renaşterii.
 Distrugerile şi incendiile care au avut loc de-a lungul existenţei sale dar şi transformările suferite cu ocazia numeroaselor renovări şi restaurări, au determinat o serie de intervenţii asupra clădirii, cele mai importante fiind în anii 1818, 1886-1887 şi 1911-1913. Ultima intervenţie a conferit acesteia aspectul său actual.
Materialul utilizat la construcţia palatului este piatra şi cărămida (folosită la plombări, placaje tîrzii, la bolţile şi pervazele ferestrelor, la canalele sistemului de încălzire, etc.). Având forma literei L, clădirea se compune din subsol, parter şi etaj, acesta din urmă întinzându-se peste cea mai mare parte a parterului, respectiv peste hol şi pe alte trei încăperi care găzduiesc expoziţia muzeului. Parterul se extinde spre nord cu încă alte două încăperi, urmele ultimei dintre ele fiind descoperite împreună cu unul dintre beciuri la cercetările arheologice efectuate între anii 1997-1998. La subsol se găseşte pivniţa compartimentată în trei încăperi cu bolţi de cărămidă sprijinite pe arhivolte de piatră ecarisată, care sunt contemporane cu modificările aduse clădirii la sfîrşitul secolului XVI. Pe pivniţa descoperită la nordul clădirii muzeului cu ocazia cercetărilor arheologice din anii 1997-1998, s-a ridicat o modernă construcţie din metal şi sticlă.. Alte modificări recente constau în realizarea mansardei în care se află astăzi birourile personalului de specialitate al muzeului.
Născut din dorinţa de a păstra şi ocroti patrimoniul cultural existent în această zonă bogată în vestigii arheologice, Muzeul de Istorie din Turda a luat fiinţă la 22 noiembrie 1943.
 Încercări în această direcţie au existat încă din deceniul trei al secolului XX, când profesorul A. Nanu se străduia să pună bazele unei instituţii muzeale care să reunească valoroasele colecţii particulare existente, dintre care cea mai cunoscută fiind cea datorată lui István Téglás.
După ce o serie de piese au fost strânse in localul Liceului Regele Ferdinand (actualul Colegiu Naţional Mihai Viteazul), în 1925 Comisia Monumentelor Istorice a anunţat că a cedat Casa Culturală din localitate pentru a fi folosită în scop muzeal.
Necesitatea înfiinţării unui muzeu este readusă în discuţie în anul 1933, când Comisiunea înaintează Astrei cererea dr. Augustin Raţiu pentru înfiinţarea unui muzeu la Turda, Comisia notând că astfel s-ar salva „de la pierie o seamă de monumente arheologice, etnografice, etc., monumente cari adunate si expuse într-un muzeu ar constitui o frumoasă icoană a trecutului neamului nostru în regiunea Turdei.”
Descoperirea unor valoroase materiale epigrafice, monumente funerare, piese sculpturale romane din perimetrul asezării antice, obligă autoritaţile la noi iniţiative care au ca scop înfiinţarea unei instituţii specializată pentru păstrarea şi valorificarea patrimoniului arheologic. În toamna anului 1943, la iniţiativa inspectorului scolar Dariu Pop, se infiinţează o societate muzeală. La 22 noiembrie 1943, un colectiv format din 12 iniţiatori: Constantin Daicoviciu, Valeriu Moldovan, Augustin Raţiu, Petre Suciu, Ioan Modrigan, Vasile Candrea, Dariu Pop, Ioan Bîrlea, Vasile Iluţiu, Albin Morariu, Ion Berciu si Iosif Chiorean (primarul oraşului) pun temelia „Muzeului Oraşului şi Judeţului Turda”. Locul destinat pentru a găzdui noua instituţie a fost desemnat şi cedat de către Primaria Turda în aşa numita Casă Princiară care pe vremuri mai adăpostise o colecţie muzeală.
În 1945 Comisia Monumentelor Istorice deleagă la Turda pentru organizarea muzeului pe tânărul cercetator Ion Iosif Russu (1911-1985), care alături de primul director al muzeului, Ion Ţigăra (1906-1961), au reuşit sa deschidă porţile instituţiei pentru vizitatori în anul 1951.În continuare la buna funcţionare a instituţiei au vegheat intelectuali de valoare deosebita în persoana lui Zaharie Milea si a doamnei Claudia Luca care se afla in continuare la conducerea muzeului.
Patrimoniul muzeului conţine o multitudine de dovezi referitoare la prezenţa şi activitatea omului în zonă, inventarul muzeului însumând 30234 obiecte reprezentative pentru toate perioadele istorice. În inventarul muzeului din Turda au intrat piese care au aparţinut colecţionarului István Tèglás.
Primele izvoare se plasează încă din paleoliticul mijlociu ( coarne ale diferitelor animale, cranii de urs de peşteră, dinţi de rinocer şi de mamut, etc.) continuând cu neoliticul ( topoare din piatră şlefuită, răzuitoare, brăzdare de plug din piatră, greutăţi de pescuit sau de războie de ţesut, vase ceramice, etc.) dar şi cu epoca bronzului care este foarte bine reprezentată: ustensile casnice, unelte, arme, podoabe. Inventarul secţiei de preistorie(6592 piese) s-a îmbogăţit recent cu unelte şi vase descoperite pe traseul Autosrăzii Transilvania provenind dintr-o aşezare aparţinând epocii bronzului.
Epoca fierului cu perioadele Halstatt şi Latene sunt deasemenea bogat reprezentate în colecţiile muzeului. Descoperirile din zona Turzii constau din diferite piese şi vase ceramice, unelte, arme din fier şi un interesant inventar al unui mormânt celtic. Din totalul colecţiei pe care o deţine muzeul, epoca romană este cea mai bine reprezentată, prin monumente epigrafice şi sculpturale, elemente arhitectonice-capiteluri, fusuri de coloană, baze de coloană descoperite mai ales în oraşul roman. Cele mai multe dintre piese au fost descoperite în timpul cercetărilor sistematice în castrul legiunii V Macedonica dar şi din arealul vechii aşezări Potaissa. Din 16862 piese inventariate aparţinătoare epocii romane peste o mie sunt monedele. Un număr apreciabil îl reprezintă piesele de echipament militar din bronz, podoabele din argint şi bronz.
Colecţia Muzeului de Istorie Turda cuprinde piese reprezentative şi din perioada migraţiilor. În cadrul cercetărilor arheologice din castrul de la Potaissa, între ruinele complexului termal, în 1996, s-a descoperit un mormânt princiar. Aici a fost îngropată în a doua jumătate a secolului V d. Hr. o tânără din aristocraţia gepidică. Defuncta avea asupra sa piese de podoabă din metale nobile: cerceii de aur împodobiţi cu almandine – în zona capului; pe piept se aflau două fibule mari din argint şi numeroase mărgele mici din pastă de sticlă şi coral, ce proveneau din broderia veşmântului; o cataramă mare din argint, aur şi almandine, precum şi mărgele de chihlimbar – în zona abdominală; alte două catarame din argint se aflau în dreptul încălţărilor, iar în zona mâinilor se găsea o oglindă metalică şi un pieptene din os. Alte piese aparţinătoare acestei epoci au fost descoperite în arealul localităţii şi constau din piese de podoabă şi arme provenite de la populaţiile avare şi alane care au habitat în această zonă. Colecţia de piese şi documente specifice epocilor medievală şi modernă însumează un număr de 6010 exponate. Cele mai numeroase dintre obiectele, ce aparţin perioadei medievale, o reprezintă colecţia de numismatică cu un total de peste 4000 de monede. Dintre acestea 3500 sunt din argint şi fac parte din cele zece tezaure monetare descoperite în comunele din jurul oraşului Turda. Monedele descoperite acoperă perioada istorică a secolelor XI-XVIII. Alte categorii de obiecte din patrimonial muzeului constau din: arme, accesorii militare, decoraţii, podoabe, vase ceramice, obiecte specifice breslelor şi nu în ultimul rand unelte folosite în exploatările miniere din zonă (aur, sare). Expoziţia de istorie modernă cuprinde în mare parte publicaţii din secolele XVIII-XX. Există o serie de acte şi scrisori ce au aparţinut familiei Raţiu, care au fost donate muzeului de către descendenţii acesteia. O piesă importantă din colecţie este biroul Dr. Ioan Raţiu. Colecţia muzeului adăposteşte şi un fond de carte veche.
Un punct de atracţie îl constituie tabloul de mari dimensiuni (3/4m), pictat în anul 1898, de către pictorul maghiar Kōrōssfōy Krisch Aladar care are în centru figura reformatorului David Francisc. Tabloul reprezintă scena proclamării libertăţii cultelor religioase în Transilvania în cadrul Dietei de la Turda din anul 1568 ţinută în Biserica Romano-Catolică.
Muzeul de Istorie Turda adăposteşte o bogată colecţie de etnografie constând în costume populare, ceramică, mobilier, ţesături, icoane pe sticlă şi lemn.(686 piese)
„Reşedinţa sau Casa Princiară care adăposteşte azi Muzeul de Istorie, este, fără îndoială, cel mai valoros monument de arhitectură medievală civilă din Turda." Construit după 1560, monumentul este o clădire cu parter şi etaj, de forma aproximativ pătrată, având în partea de nord o anexă fără etaj. Destinată pentru vama sării de la Turda, clădirea a servit şi de reşedinţă temporară a principilor Transilvaniei în timpul vizitelor în zonă, de unde şi denumirea de Casă Princiară sau Palat Voivodal. Faţada principală are un portal de intrare în arc frânt şi trei ferestre de formă dreptunghiulară. Deasupra intrării se afla un balcon sprijinit pe console în retrageri treptate. La dreapta şi stânga acestuia se găsesc ferestre dreptunghiulare cu sprâncene de cornişe şi frize de denticule în partea superioară. Celelalte faţade sunt lipsite de elemente decorative, doar ferestrele dispun de anumite accente.
„Beciurile sunt acoperite cu bolţi cilindrice din cărămidă, sprijinite pe arhivolte din piatră ecarisată. Parterul şi etajul sunt tăvănite. Poarta, relativ simplă, e în arc frânt şi profilată gotic, iar în interior, la parter, se găsesc alte uşi cu tocul în arc frânt, alături de tocuri în stil renaştere, dreptunghiulare şi cu profiluri întoarse la bază spre golul uşii. La etaj uşile aparţin renaşterii. Aceleaşi observaţii se pot face şi privitor la ferestre. Cele mai vechi sunt simple, dreptunghiulare, cu cercevele de piatră de model gotic târziu, unele au primit şi câte o cornişă cu denticule, iar altele au şi un toc profilat, întors spre interior." (Camil Mureşanu, Monumente istorice din Turda, 1968, 21 ibidem,31 Virgil Vâtăşianu, Istoria artei feudale în Ţările Române, voi.1,1959.4) Camil Mureşanu, Monumente istorice din Turda, 1968.)
Lucrările mai importante au fost realizate în anul 1588 când i s-au dat proporţii mai mari. „Reconstruirea de la sfârşitul sec. al XVI-lea explică structura actuală a clădirii, cu arhitectura ei în esenţă gotică, peste care se suprapun elemente ale renaşterii. Casa princiară a mai suferit o refacere generală în anul 1818 când era, după cum se spune -părăsită de foarte mulţi ani"(4. L-a clădire s-au mai făcut intervenţii în anii 1886-1887 şi 1911. Ultima intervenţie care a conferit clădirii aspectul actual i se datorează arhitectului Luz Kalman. Biblioteca Muzeului de Istorie face parte din categoria bibliotecilor specializate, numărând în jur de şase mii de volume. Dotarea bibliotecii s-a realizat în urma interesului constant al personalului de a achiziţiona ultimele publicaţii în domeniu, precum şi printr-o serie de donaţii din partea unor particulari cât şi a unor instituţii specifice din ţară şi străinătate. În urma renovărilor bibllioteca a fost mutată în mansarda clădirii şi dotată cu mobilier modern şi funcţional.
UPDATE: Muzeul de Istorie a reluat activitatea cu publicul incepand din 26 august 2011. Stadiul actual al lucrarilor de restaurare nu a permis decat deschiderea partiala a colectiei permanente. Prin urmare, spatiul expozitional cuprinde lapidariul roman, epoca migratiilor, perioada medievala si moderna. Pe parcursul celor cinci sali de expunere, vizitatorii vor putea admira exponate de o valoare deosebita pentru istoria locala si nu numai.
|
Cel mai important monument de arhitectură medievală civilă al Turzii îl reprezintă Palatul Voievodal, cunoscut şi sub denumirea de reşedinţă sau Casă Princiară, palatul voievodului Bathory sau casa Fiscului care adăposteşte actualul Muzeu de Istorie. Situat în centrul istoric al oraşului, pe latura de vest a drumului naţional ce leagă Alba Iulia de Cluj-Napoca, palatul este singurul edificiu din care se mai păstrează părţi datând de la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul celui următor.
Cercetările sistematice din castrul Legiunii V Macedonica, obiectivul arheologic cel mai important al oraşului, efectuarea unor lucrări edilitare (Piaţa Romană, Dealul Şuia, Valea Sândului, Dealul Zânelor), dar şi săpăturile de salvare (Dealul Şuia, str. Cheii, str Libertăţii, etc.) au determinat îmbogăţirea patrimoniului muzeului cu piese deosebit de valoroase. Astfel că modestele colecții de la început au ajuns la un număr de 30.000 de piese, ponderea constituind-o cele din perioada romană.
Din castru provin câteva piese din bronz de o deosebită valoare artistică şi documentară. Statuetele lui Iupiter, Mars (oraş), sfeşnicul cu acrobat, candelabrul cu patru braţe înfăţişând un Silen, fragmentul de lorica squamata, opaiţele de bronz şi câteva pondera (greutăţi de cântar) sunt unicate printre piesele din Dacia. La aceste descoperiri adăugăm un bogat şi variat material ceramic - opaiţe, vase de uz comun, vase de cult, plastică în lut provenind din atelierul din oraşul antic şi material tegular cu ştampila LVM din atelierele castrului.
