Salina Turda

Salina Turda se găseşte în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în Salină se face din str. Salinelor 54A sau prin intrarea principală situată în centrul turistic Salina-Durgău situat pe Alea Durgău.

La Turda a fost cunoscut exploatat zăcământul de sare înca din cele mai vechi timpuri (dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană 50 î.C.-106 d.C.), dar exploatarea sistematica a zăcământului, începe în perioada ocupaţiei romane (106-274 d.C.).

Sarea era exploatată de către romani în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lăţime. În afara masivului de sare de la Durgău, Romanii au exploatat şi masivul de sare de la Băile Romane (în zona ştrandului actual).

Primul document în care este pomenită Ocna de la Turda a fost emis de către cancelaria maghiară în anul 1075.

În cursul secolului al XIII-lea este pomenită documentar explicit Ocna de la Durgău-Turda. La 1 mai 1271 se daruia capitlului Episcopiei de Transilvania “ocna de sare de la Durgău-Turda”.

În timpul stăpânirii maghiare a Salinei de la Turda, au fost deschise la Durgău un număr de 4 ocne subterane: Mina Katalin, Mina Horizont, Mina Felsö-Akna şi Mina Iosif (Joseph).

La sfârşitul secolului al XVII-lea mina de sare de la Durgău-Turda intră implicit sub administraţia directă austriacă (perioada austro-ungară). În această perioadă (secolele XVII-XIX) au fost deschise la Durgău un număr de 5 ocne subterane: Mina Tereza, Mina Anton, Mina Clujeana, Mina Rudolf şi Mina Ghizela.

Salina de la Turda, care a fost una din cele mai importante saline ale Transilvaniei, începe să decadă după anul 1840, datorită concurenţei tot mai puternice a salinei Ocna Mureş.

În anul 1853 încep săpăturile galeriei de acces Franz Josef (spre a uşura transportul sării la suprafaţă), săpături finalizate la sfârşitul secolului XIX.

Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza dotării tehnice primitive, a randamentului scăzut şi a concurenţei altor saline ardelene.

După închidere, salina a intrat într-o perioadă de uitare, până în timpul celui de-al doilea război mondial când a fost utilizată ca adăpost pentru populaţia oraşului. După anul 1950 pâna in anul 1992, când a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic, primii 500m ai galeriei de transport Franz Josef   au fost utilizaţi ca depozit de brânzeturi.                                                                     

Salina Turda s-a redeschis în anul 1992 (în scop turistic si curativ).

Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2008 încep lucrările de modernizare ale salinei, fiind redată circuitului turistic începând cu luna ianuarie 2010.